Jurnal de expat

Intamplarea a facut sa ma aflu la inceputul acestui an in Koln in zilele Karnavalului [1] . Ma indreptam agale catre catedrala pe care planuiam sa o vizitez, cand au trecut pe langa mine in viteza doua asistente (in fuste scurte si cu tocuri) urmate la mica distanta de mai multi doctori cu masti chirurgicale pe fata, bonete pe cap si stetoscoape fluturand in vant. ¨Ori e vreo urgenta medicala si a ramas salvarea in pana la jumatea drumului ori se toarna vreun film cu bulina rosie pentru publicul voyeurist din Germania¨ mi-am zis in gand, urmarind cu privirea cum corpul medical lua o curba periculoasa pe prima strada la dreapta. Evident, n-am lasat misterul necercetat si m-am lansat imediat intr-o cursa stransa dar scurta. M-am trezit la urmatoare intersectie in mijlocul unei parade ciudate, colorate si zgomotoase care serpuia pe strazile din centrul orasului. Batranei in pragul pesiei purtand peruci blonde cu codite, barbati cu veste din doape de pluta impingand la masinute din carton,

Nu m-am mutat de multa vreme intr-un oras de la marginea Germaniei, marginea cu Luxemburgul si anume, astfel incat sunt intr-un continuu process de uimire. Redau in continuare una dintre experientele recente, cu adevarat ciudata pentru mine, chirias roman in tara berilor si a carnatilor cu varza. Vreo cateva seri la rand ma culcam cu caloriferele date la maxim, iar pe la miez de noapte ma trezeam intr-un frig de-mi scrasneau maselele. Injuram proprietara, sistemul nemtesc de incalzire centrala si pe mai cine imi aduceam aminte, puneam caciula pe cap, inca o haina pe mine si in doua trei ore adormeam la loc, clantanind usor din dinti. In final, am cedat nervos si i-am lasat proprietarei un billet in care o intrebam cat de respectuos puteam, care e cauza fenomenului de ‘racire globala’. Raspunsul a venit in aceeasi seara, tot sub forma de bilet varat pe sub usa. Centrala, nemteasca de felul iei, vine din fabrica programata ca noaptea sa tina temperatura cam la 17 grade [1] int