Simfonie, simfonie cu un petec de hartie
Am fost sa ma culturalizez cu un concert de muzica clasica in Luxembourg. Orchestra de prestigiu, dirijorul de renume international, cum ar veni vorba, iar partitura principala promitea momente de neuitat – Debussy. Concertul a fost senzational, dar simt nevoia sa fac doua mici precizari: a) locurile din sala. Pe bilete scria simplu „langa orga”. Nu m-a deranjat caci stiam ca n-o s-o intrebuinteze, deci nu eram in pericol sa ma intorc acasa cu freza lu’ Einstein. Cand am ajuns la fata lacului constat ca locul era in spatele/deasupra orchestrei – am atasat pentru exemplificare o schema simpla si exacta (mai putin soarele din coltz pe care l-am desenat in febra creatiei). Care va sa zica, pe tot parcursul concertului toata sala fuse in bezna mai putin eu si orchestra, de a trebuit sa adopt o postura competenta si demna - barba sprijinita in palma, privirea pierduta in spatiu, piciorul stang peste piciorul drept. M-au incercat pe rand mancarimi din cele mai acute din nas pana la subsiori.