„De unde esti?”
Asa ma intreba un baietel austriac de vreo doispe-treispe ani, ajutor de vanzator in magazinul familiei unde am intrat sa-mi cumpar diverse maruntisuri pentru urcat pe munte. Am ezitat pret de cateva secunde, nestiind care dintre variante de raspuns sa-i dau – lunga sau scurta (caci am mai multe pregatite) si in final m-am prezentat cu un „din Romania”. „De unde esti” e o intrebare pe care incep s-o gasesc din ce in ce mai complicata si asta probabil pentru ca vrea sa fiu precis. Sunt de unde m-am nascut, de unde mi-am petrecut o buna parte din viata adulta plus facultate (Bucuresti si anume) de unde locuiesc acum sau de unde lucrez (Luxembourg) ? Mi-am inceput aventura identitatii cu „sunt din Curtea de Arges, dar m-am nascut in Campulung” - asa raspundeam colegilor de facultate sau oricui ma intreba cat am stat in Bucuresti. Plecat din tara (decembrie asta s-au facut doi ani) spun „din Romania” cand fac cunostinta cu diversi. Daca plec in vacanta, cum a fost vara asta lucrurile