O saptamana calda
Ma saturasem de norii cu dinti lungi
si reci ce imi reduceau entuziasmul la o liniuta aproape in fiecare dimineata
de iarna. Vroiam sa simt soarele cum imi mangaie parul proaspat tuns la periuta
si ma face sa strang din ochi cand e prea puterninc incat se adancesc ridurile
de expresie.
Asa am ajuns la Maroc, in Agadir dupa
ce rand pe rand am renuntat la Teneriffe, Cap Vert si Cipru (slava Domnului ca
n-am dat curs ideii).
Hotelul, Tafoukt, a facut exact ce a
promis - e pe plaja, curat, mancare buna si in topul preferintelor la belgieni
(dupa cum prezenta brosura Thomas Cook). Asta mai de pe urma a insemnat ca
destinatia e foarte populara si pentru ce americanii numesc white trash in
varianta belgiana– madame pe la 50 de ani, prea sarace pentru operatii estetice
de infrumusetare dar cu suficienti bani incat sa-si faca extensii de unghii
(violet si lungi de 3 centimetri), sa-si vopseasca parul in galben (nu blond),
sa-si puna un strat solid de machiaj pe fata, sa poarte strampi care stau sa
plezneasca, sa calatoareasca cu geanta din imitatie de piele de sarpe si sa
adauge pana la sfarsitul excursiei un strat de bronz peste cel existent incat
sa nu mai fie nici o deosebire intre piele si musamaua sintetica de sarpe a
valizei.
Sau un domn care s-a asezat langa noi,
portretul perfect al unui peste care are probleme cu drogurile – 50 si ceva,
ten pamantiu, parul lung vopsit blond si coafat in carlionti mititei tinut pe
spate cu o perechi mari de ochelari albi – DG, haina de blana sintetica lunga
completat cu o esarfa alba cu motive animale (cred ca zebra, dar nu sunt
convins). A lucrat in continuu cand la un inhalator cand la ceva ce parea o
tigara electronica (dar, inca odata, nici de asta nu sunt sigur).
Din fericire nu ne-am intersectat pe
parcursul vacantei decat la sosire si plecare – cred ca aveau alte
obiective de vizitat pe lista.
Ale nostre (fratele Mitza a participat
la misiune) au fost sa stam la piscina sau sa ne plimbam pe plaja, o cursa de
camile la apus de soare, o vizita la Marrakech si alte cateva aditionale
descoperite la fata locului (puse la cale de personalul hotelului responsabil
cu distractia) cum ar fi trasul cu arcul. Amandoi am avut scoruri aproape
perfecte pentru prima data cand incercam asa ceva, ceea ce spune mult despre
calitatea competitiei (adversari unu si unu, intre a patra si a cincea
tinerete). Totusi o victorie e o victorie si pot sa spun cu mandrie ca de eram
in jungla doar cu arcurile, n-am fi murit de foame – faceam autostopul pana la
primul supermarket.
Plaja din Agadir e imensa, lunga lunga
si deloc aglomerata. Vremea a tinut cu noi (25-28 de grade) asa ca ne-am
plimbat aproape zi de zi, am reusit cateva cadre de oameni care pescuiaum, jucau
fobal, alergau sau pur si simplu cu apus de soare.
Una peste alta, fun – de recomandat,
cu precautiile de mai sus.
Piata, dar si strazile din Marrakech
sunt impresionante. Un furnicar nebun de oameni care striga, incearca sa vanda
diverse (de la servetele la cartoane cu oua), prefac metal lemn si piele in
dreseaza serpi, maimute, te coloreaza cu henna etc etc. E un asalt al simturilor
pe care doar filmul, nu imaginea il poate reda mai exact. Un haos organizat,
dupa cum se mandrea ghidul, unde traficul se ghideaza dupa niste reguli, nu
cele de circulatie. Multe si puternice contraste intre hotelurile de multe
stele sau palate regale si cocioabele neterminate (din motive de impozite) la o
aruncatura de bat.
O saptamana calda, buna, un mix de
relaxare si descoperire, un prilej de poze, asta a fost Maroc.
Comentarii