Cred ca ar fi mers un semnul intrebarii la sfarsit, ca parca anul asta nu prea am avut zapada prin Europa. Decembrie ne-a chinuit in Luxembourg cu ploi nesfarsite, cu valuri de apa care se scurgeau din cer fara incetare de ma intrebam daca n-ar fi fost mai bine sa ma apuc sa lucrez la Arca.
Scaparea a venit din munti, dar nu cei din Romania, plin de specialisti care s-au ascuns de actuala si vesnica guvernare anti reformista, ci din cei elvetieni.
Nu schiez, din pricina faptului ca tin foarte mult la ambalajul original cu care am venit pe lume si nu vreau sa-mi sifonez costumul lui Adam (cum am vazut sau auzit de la prieteni). In schimb, plimbatul cu aparatul la gat prin zapada tine loc de exercitiu pentru corp si pentru suflet..... Va recomand
 |
| ca de carte postala |
 |
| avalansele, din fericire la o distanta respectabila, m-au surprins cu tunetele lor |
 |
| cabana, cu de toate in dotare |
 |
| In parcare, numai modele cu tractiune integrala |
 |
doi nebuni curajosi care testau grosimea ghetii de pe lac |
 |
| sa imi dau drumul pe fund sau pe burta? oare ma opresc pana jos? |
 |
| recuzita pentru fulgii de zapada |
 |
| la drum |
Comentarii