Jurnal de expat

Asta era titlul interviului pe care Gene Simmons (basistul trupei KISS pentru cei care nu cunoaste) l-a acordat unei reviste de rock de prin State si sincer, s-a potrivit de minune cuconcertul trupei pe care l-am vazut de curand la Luxemburg. Locatia, mica, ca si tara si dupa cum declarau membrii trupei inainte de spectacol, e cea mai mica sala de concerte in care au concertat sau vor concerta vreodata. Din cauza asta imi era oarecum teama ca n-o sa se produca la capacitate. Totusi, americanii au facut un show complet: aruncatoare de flacari, chitare care lanseaza artificii, solouri cantate la 15 metri inaltime, sange fals, exercitii cu limba in mai multe directii etc, toate pe o muzica rock de calitate (pentru fanii genului). Am fost asa de incantat de spectacol, ca nici cand a luat foc din greseala niste prosoape, nu m-am prins ca nu facea parte din coregrafie pana n-au venit vreo trei ajutoare de pompier cu stingatoarele pe ele. Am ramas surprins cata vigoare mai aveau oamenii dupa

Am alergat ieri cu sufletul la gura sa fiu de la inceputul meciului cu Olanda, pe care l-am vazut impreuna cu alti prieteni romani. Nu sunt microbist de fel, dar cand joaca nationala imi fac timp sa ma uit. Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce asteptari aveam, pot doar sa zic ca ardeam de nerabdare sa le dau peste nas a doua zi la birou macaronarilor si mancatorilor de melci care m-au scos din pepeni toata saptamana cu “allez le bleu” si alte din astea. “Baaaaaaa, ce e asta baaaaa” a fost prima reactie a asistentei dupa 10 minute de joc. De fapt si a doua a fost cam la fel numai ca intre cele doua baaauri s-au mai intercalat diverse expresii referitoare la anumite organe si parti componente. Cine sunt astia de pe teren? O buna bucata am crezut ca s-a bagat Luxemburgu’ in locul nostru doar ca sa-i induca in oroare pe olandezi. Multumesc pe aceasta cale portocalei electronice care au facut tot ce a putut ca sa nu ne bata – au gresit pase, preluari, au lasat mingea afara, intr-un cuvint au