Reteta de vacanta (4 tari in 14 zile)
Germania
Heidelberg
Startul a fost in Germania, unde am vizitat intai Heidelberg-ul (castelul si orasul mai precis). Amandoua interesante si spectaculoase cu o gramada de istorie in spate.
Baza militara americana si locul unde a trait si murit domnul de pe fosta bancnota de 50 de lei (A.I. Cuza pt cei care au deschis televizoarele mai tarziu) are ce sa ofere turistului.
It’s a must plimbarea cu funicularul, unul dintre cele mai lungi din Europa din cate am inteles si unul dintre cele mai abrupte dupa cum am vazut la fata locului. Panorama orasului taiat in doua de raul Neckar e superba. De neratat (ca sa zic asa) e vizita cu ghid a castelului, separat de biletul pe care il platesti la intrare ca sa vezi curtea. M-a fascinat povestea cu toaleta regala, construita oarecum in afara cladirii si care in vremuri de restriste (dupa cum zice ghidul) putea fi varsata in capul dusmanului. Evident imaginatia a inceput sa zburde si am inceput sa ma gandesc la probleme practice legate de utilizarea acestei arme biologice. Spre exemplu: cum reuseau sa o umple asa repede, ca sa fie eficienta ? Se servea porumb cu lapte si cu rosii inainte de batalie? Adaugau samburi de cirese pentru consistenta? Imi si imaginez comandantul dusman spoit din cap pana in picioare intorcandu-se catre trupe: «Baieti, ne intoarcem acasa ca ne-am umplut de respect. Revenim cand servesc orez la cina. » Vreau sa zic ca treaba cu toaleta era doar una dintre solutiile super practice pe care nemtii le gasisera pentru castel - aveau gradina zoologica,
teren de tenis si trezorerie unde isi bateau singuri moneda.
Metzingen
Pe scurt, orasu’ de shopping situat cam la vreo 150 de kilometri de Heidelberg. Acolo unde numele de firma se intalneste cu reducerea groaznica si cu cardu' de credit. Unde fiecare brand are magazinul lui (unele mai mari – cam ca magazinu Cocor pentru Hugo Boss, altele mai plapande) si unde tot neamtu, elvetianu si romanu, (by accident, evident) merge sa-si ostoiasca setea de cumparaturi. Ca orice barbat adevarat, dupa 1 ora (eram odihnit, de aia am rezistat atata) m-au apucat nervii si plictiseala. Ca sa nu plec cu mana goala, mi-am luat un tricou cu sclipici pentru toaleta de seara si am tuns-o. M-am despartit cu greu de hoardele de shoperi care, cu ochii injectati intorceau febril pe toate partile chiloti, pantaloni, sutiene in speranta ca vor gasi numarul care li se potriveste. In concluzie, il recomand doar celor care au dependenta de cumparaturi si portofelul gros. Nu mergeti in weekend sau nemancati.Nu mergeti cu prietenele.
Köln si imprejurimi (Brühl)
Fara sa mai fiu distras de petrecerile de pe strada, m-am concentrat pe doua obiective de baza: muzeul de ciocolata si domul. Sar peste povestile despre cum se face cacaua, cate soiuri sunt pe lume si cat de asupriti sunt bastinasii care o culeg si ajung direct la linia de productie Lindt (mmmmmmm). Poti sa vezi cum se face de la A la Z si poti sa si gusti direct din malaxor. Dupa ce iti faci plinul (operatiune care la unii poate sa dureze) poti sa bei o cafea pe terasa in forma de vapor muzelui, care e fix pe malul raului.
Cu glicemia ridicata si cu o energie de nedescris am purces la vizitatul catedralei. Noroc ca eram hiperactiv de la ciocolata, caci scarile care duc pana in varf scot untu' din tine. Impresionanta lucrare, stilul gotic at its best.
Cam asta a fost cu Köln-ul, n-am apucat sa vad tot de pe lista (citisem ca aici e cel mai mare bordel din Europa – Pasha parca-i zice) dar m-am consolat cu gandul la distractiile din parcul de dicstractii Phantasialand din Brühl, cam la 20 de km de Koln.
Si inca ce distractii tata. Cu 30 de neuro intrarea poti sa te dai in toate inventiile intr-un parc de dimensiunile unui orasel. Pe mine m-a pus naiba si m-am incapatanat sa ma dau intr-un fel de trenuletul groazei in ciuda urletelor pe care le auzeam stand la coada, Si nu erau urlete din alea, de incantare/excitare, erau din alea in care te temi pentru viata ta, ai pantalonii aproape plini si te gandesti unde te-a mancat de ai ajuns sa te sui in trenu ala. In fine, te sui in el, dupe care bezna totala. Nu vezi nici sa-ti bagi degetele in ochi. Simti ca te urca cu un fel de lift care parca nu se mai opreste, iar cand se intampla, iti da drumu intr-un fel de cadere libera de ti se ridica hamburgerul consumat in prealabil pe peretii esofagului. Continua cu frane bruste, rotatii in jurul propriei axe si a altora, la o turatie aproape de aia a masinii mele de spalat cand stoarce. Avantaju a fost ca fiind bezna totala, n-am mai fost nevoit sa inchid ochii si sa ma prefac ca imi place. Asa ca m-am inclestat de bara de sustinere si am racnit in toate limbile pe care le cunosc.
Fun ce sa mai, de recomandat prietenilor pe care aveti necaz. Si nu numai.
Comentarii