Reteta de vacanta (4 tari in 14 zile) contraataca

Portugalia

Am aterizat seara pe la vreo 10 (ora locala) pe aeroportu Faro din Algarve (care, ulterior am aflat, e o denumire generica - „ma duc in Algarve” e ca si cum as zice „ma duc pe Litoral”).

Algarve

Nu stiu de ce aveam in cap Costa Brava pe care o vizitasem acum cativa ani. Cert este ca nu au nimic in comun. Dupa ce am depus cu autocarul turisti olandezi si nemti prin toate statiunile pret de vreo doua ore, deja ma gandeam serios sa iau prima barca spre Germania. Da, sunt carcotas. Dar dupa ce m-am uitat pe fetele colegilor de autocar am inteles ca nu sunt singur. Am impartasit cu fratii olandezi aceeasi consternare cand am vazut in fata receptiei un hotel de patru stele o pereche de pantaloni jegosi si rupi in fund. Ma rog, poate nu ma pricep eu la turism, poate erau atractia serii, poate erau simbolul hotelului (desi nu erau patru gauri in forma de stea), poate era vreu vestigiu de pe vremea maurilor (desi aia obisnuiau salvari, parca).
In fine, am ajuns la Playa de la Rocha la un hotel care in teorie avea trei spre patru stele, cazat, culcat. Dimineata, mic dejun englezesc – papara cu jumari, un fel de limonada (exact ca aia de la dozatoarele TEC. Numai ca mai rea), gem si infuzie de sosete de fotbal cu pretentie de cafea. A doua zi, surpriza placuta - meniul era acelasi (probabil ca si mancarea era tot aia) si nu s-a schimbat nicicum pe durata sejurului. Evident, am decis sa mananc la restaurantele de pe plaja care chiar erau bune, in principiu pe baza de peste, de toate soiurile si formele de agregare.
Ce n-am reusit sa vad noaptea cand am aterizat, am vazut a doua zi pe lumina: toti peretii plini de grafitti. N-au iertat oamenii nimica: ziduri de cetate, pereti de restaurante, stanca de la plaja, toate aveau cate o floricica, un simbol satanist, o treaba, o maslina. Nu stiam ca portughezii sunt un popor de artisti si ca ii framanta atata crampele exprimarii prin culoare. In orice caz ma bucur ca nu le-au urmat si altii exemplu ca altfel pe la francezi, italieni si olandezi ar fi fost jale tata. Nu mai scoteau Coloseumu la lumina nici cu Persil.
Altfel, natura destul de salbatica si frumoasa: nisipul super fin se imbina perfect cu malurile stancoase pline de grote ce sunt inundate periodic de ocean. Care ocean, by the way, destul de rece fata de ce eram obisnuit – 18 ori 19 grade pe alocuri. Ma asteptam totusi sa descopar un litoral mai ingrijit, insa se pare ca portughezii manifesta, ca si romanii, acelasi entuziasm exuberant si aceeasi grija nemarginita fata de conservarea sau exploatarea inteleapta a frumusetilor naturale de care beneficiaza.

Ca sa nu ma innegresc in exces si sa nu ma mai recunoasca functionarii de la vama (desi nu s-a obosit nimeni sa ne controleze nici cand am venit nici cand am plecat) si ca pentru ca ma plictisesc destul de repede pe plaja am luat excursii optionale in imprejurimi.

Lisabona

Am petrecut circa o jumatate de zi aici. Spectaculos podul Vasco Da Gamma (vreo 14 km si al doilea ca lungime din Europa). Centrul e garnisit de magazine de ceasuri din trei in trei metri si cei care ma cunosc pot sa-si imagineze ca nu mi-au trebuit decat doua minute ca sa intru in sevraj (mana imi pleaca catre portofel instantaneu, stau lipit cu nasul de vitrinele magazinelor si le fac semne prietenoase vanzatorilor, uimiti sa ma vada pe post de ventuza umana.
Arhitectura manastirii Jeronimos este si ea impresionanta. Fara sa fie la fel de faimoasa ca suratele de prin Paris si Roma, nu le este cu nimic mai prejos. Punct de reper pe marginea raului Tejo, constructia se intinde nesfarsita, alba si maiestoasa.

Cabo de San Vicente

Cel mai sud-vestic punct al Europei iti da senzatie ca totul se sfarseste odata cu el. Stanca abrupta si oceanul de sub ea iti taie respiratia. Peisajul mi-a adus instantaneu in minte una dintre cartile lui Jules Verne pe care le-am citit in generala – « Farul de la capatul lumii”. Nu e greu de imaginat de ce, acum nu multa vreme, ne era imposibil sa ne imaginam ca pamantul e rotund.

Aventura portugheza se sfarseste aici. M-as mai intoarce aici? Nu prea curand si doar ca sa vad Sintra si Estoril pe care nu am apucat sa le cercetez.

Alte poze portugheze:

http://picasaweb.google.com/cernatalexandru/Portugal