Jurnal de expat

Asa ma intreba un baietel austriac de vreo doispe-treispe ani, ajutor de vanzator in magazinul familiei unde am intrat sa-mi cumpar diverse maruntisuri pentru urcat pe munte. Am ezitat pret de cateva secunde, nestiind care dintre variante de raspuns sa-i dau – lunga sau scurta (caci am mai multe pregatite) si in final m-am prezentat cu un „din Romania”. „De unde esti” e o intrebare pe care incep s-o gasesc din ce in ce mai complicata si asta probabil pentru ca vrea sa fiu precis. Sunt de unde m-am nascut, de unde mi-am petrecut o buna parte din viata adulta plus facultate (Bucuresti si anume) de unde locuiesc acum sau de unde lucrez (Luxembourg) ? Mi-am inceput aventura identitatii cu „sunt din Curtea de Arges, dar m-am nascut in Campulung” - asa raspundeam colegilor de facultate sau oricui ma intreba cat am stat in Bucuresti. Plecat din tara (decembrie asta s-au facut doi ani) spun „din Romania” cand fac cunostinta cu diversi. Daca plec in vacanta, cum a fost vara asta lucrurile

Am fost sa ma culturalizez cu un concert de muzica clasica in Luxembourg. Orchestra de prestigiu, dirijorul de renume international, cum ar veni vorba, iar partitura principala promitea momente de neuitat – Debussy. Concertul a fost senzational, dar simt nevoia sa fac doua mici precizari: a) locurile din sala. Pe bilete scria simplu „langa orga”. Nu m-a deranjat caci stiam ca n-o s-o intrebuinteze, deci nu eram in pericol sa ma intorc acasa cu freza lu’ Einstein. Cand am ajuns la fata lacului constat ca locul era in spatele/deasupra orchestrei – am atasat pentru exemplificare o schema simpla si exacta (mai putin soarele din coltz pe care l-am desenat in febra creatiei). Care va sa zica, pe tot parcursul concertului toata sala fuse in bezna mai putin eu si orchestra, de a trebuit sa adopt o postura competenta si demna - barba sprijinita in palma, privirea pierduta in spatiu, piciorul stang peste piciorul drept. M-au incercat pe rand mancarimi din cele mai acute din nas pana la subsiori.

Citesc zilele astea un mesaj de la unul dintre sefii stabilimentului in care lucrez care se cheama "Another Procedure". Mesajul se cheama asa, desigur, sefu nu conteaza cum e botezat. Deja mi se umflase o vena pe frunte cand am vazut cum ii zice, caci ma asteptam sa se mai nasca inca o procedura monstruoasa pe quality/risk/management. Dar nu domne, surpriza, procedura e de alta natura. Reproduc mai jos textul in integralitate caci mi s-a parut genial: "Hi Guys I can not believe that I have to send such a message but as I personally did no notice any improvement I have no other choice As some of you may have noticed, the male toilets are from time to time left in an unacceptable status. This is a question of respect for our colleagues but also for the persons who are responsible for cleaning this place in the evening. As we are all grown up people and as we can no longer expect our mothers to clean everything after we left a room, may I gently remind you to: - turn back a