Vacanta pentru suflet



Am cautat iarasi un loc cald in vreme de iarna, nu departe de casa. Cred ca am agonizat mai bine de o luna asupra alegerii locului, rascolind oferte pe care le mai vazusem de o suta de ori. Si de fiecare data cand gaseam ceva sa-mi placa din imagini, descopeream si cate o evaluare lasata pe colt de pagina care imi vara in suflet samanta de indoiala. Nervi, disperare. Boala grea asta cu review-ul.
Am taiat nodul pana la urma si am rezervat o saptamana in Tenerife, Costa Adeje.

Pentru cine are ochi de vultur, plaja e acoperita cu mini turnulete de piatra


Mi-am facut un pic temele, am vorbit cu unul si cu altul dar imi cap mi se lipise melodia si videoclipul lui DJ Sava. Cu ochii inchisi in avion (incercam sa dorm dar scaunele extra stramte si tzapene de la Ryanair ma tineau vigilent) imi imaginam un fel de Carnavalul de la Rio care incepea de la usa aeroportului si se termina sub palmieri pe plaja.
A fost...foarte diferit, bun.Caci nu cautam neaparat petrecere ci mai degraba o gura de oxigen sarat si scoatere din priza dupa cateva luni intense si pe alocuri mohorate.

Fanabe si Playa de Duque, au fost cele mai apropiate de noi. Formeaza o oaza pasnica, cu promenada lunga, curata si civilizata. Dupa povestile antemergatorilor mei ma asteptam sa traga chelnerii de la restaurante de mine, sa-mi rupa hainele, doar doar m-oi aseza la o masa de-a lor. Ei bine nu. Civilizat si discret au fost cuvintele de ordine.



























Plajele sunt majoritatea cu piatra, bune de foto si de masaj la talpa. Exista si cateva pe baza de nisip, dar n-am avut nevoie

Miracolul toaletelor. Curate.

N-am pus poze de la fata locului, dar pot sa certific ca n-am gasit una murdara sau mirositoare. Pana si alea din benzinarii, unde pe baza experientelor anterioare de pe sosele din Franta si Germania foloseam cel putin o mana sa ma tin de nas, depaseau standardele. Nu stiu are e secretul. Cilit Bang ?Am impresia ca le spalau periodic.







Surpriza drumurilor. Asfaltate.

Accept ca soselele, stradutele de la nivelul marii sunt facute cu simt de raspundere. Dar ce s-a intamplat cu alea de la 3000 de metri catre Teide sau de pe insula Gomera, un fel de Transfagaraseanul se intalneste cu Marea Neagra. De ce sunt asa de bune si de organizate? Suspectez ca asfaltatul intens e de vina. Da Doamne ca macar asta sa fie contagioasa. Daca nu era clar, recomand cu toata caldura sa inchiriati o masina asa cum am facut. E cumplit de ieftin si firma locala (nu e nevoie sa platiti un premium pentru numele consacrate) s-a achitat de sarcina fara repros.






Inghetata cu rom si stafide

Descoperita din greseala intr-o cupa mixta cu inghetata de ciocolata au fost aroma si gustul pentru care l-am urmarit aproape in fiecare zi. Si cand zic Rom, zic suficient alcool incat din doua trei cupe inverzeai si cea mai intelegatoare fiola.

Ca sa le scad totusi niste puncte si sa le mai scad afluxul de turisti care se vor napusti negresit dupa ce vor citi blogu´, o sa le scad de la mancare. In afara de traditionalul "porcul si branza", echivalent spaniol a lui "cornu si laptele" cu greu am identificat restaurant unde s-a mancat decent de bun si de pret. Pe rand, am experimentat, aperitive ( sase masline) la 20 de euro bucata, restaurante specializate in fructe de mare care nu aveau decat produse congelate (asta in timp de marea le spala geamurile) su paella atat de sarata si apoasa de parca era zeama de varza din butoiu´lu' bunicu'. Am pastrat cartea de vizita de unde am mancat bine, in caz de nevoie. A, sa nu uit. Capsuni spaniole, nu bun. Cred ca pe alea de calitate le tin pentru export.

Ce se vede e ce a ramas in urma la Rom cu stafide

La Gomera

Feribotul (Olsen e mai rapid) te teleporteaza, cu tot cu masina, cam in 40 de minute intr-o alta lume. Pana in port insula pare de necucerit, o fortareata verde, vie, dar odata debarcat realizezi ca drumurile te duc tot mai sus si mai adanc. Scurte popasuri, poze si momente de gura cascata s-au succedat aproape fara intrerupere.

  







intre intuneric si lumina. de pe vas la intoarcere din Gomera


Loro Parque

merita o sectiune separata. O zi intreaga si nu ar fi de ajuns sa descoperi Loro Parque. Atatea spectacole sunt de vazut si animale de admirat ca am petrecut fara sa ne dam seama mai bine de opt ore. 
Tristete si bucurie. Asta am simtit vizitand parcul. De cativa ani buni n-am mai incercat sa mai ajung intr-o gradina zoologica sau la circ. Asa de mila mi-a fost de animalele de la Zoo Baneasa ca am renuntat. La fel de prost m-am simtit cand am vazut un urs polar care isi legana in continuu capul in captivitatea parcului de animale de la Thionville pe care l-am vizitat fara voia mea de ziua firmei. Imi scapa motivul pentru care avem nevoie de asa ceva. Nu ca m-am angajat intre timp la  WWF sau Green Peace dar nu mi se pare nimic frumos in modul in care sunt tratate animalele salbatice, smulse din locul in care traiau si fortate sa stea in spatele gratiilor, sa sara prin cercuri sau sa balanseze on minge in bot doar ca ne bata copii din palme. De ce nu folosim holograme sau tehnologie 3D in schimb in loc sa chinuim reprezentantii catorva specii?
Tigrii albi de aici nu-si gaseau locul. Patrulau fara incetare fara sa poata vreun moment sa se ascunda din calea vizitatorilor.



Sunt si animale care parca se simt bine in compania oamenilor si se joaca cu placere (pare ca). As prefera insa sa le vad si pe ele in libertate.


Nu, nu e lipit din Photoshop

O galeata cu jeleuri va rog

Teide

Cel mai inalt varf din Spania (inteleg peste 3000 de metri) este extrem de accesibil. Doar ca nu apuci sa mergi cu masina pana in varf, in rest ai prilejul sa vezi fortele vulcanice extreme in actiune la toate nivelele. Nu mi s-a parut un munte, ci mai degraba o aglomerare de dealuri extrem de inalte - probabil din cauza formelor exagerat de rotunjite, pe alocuri rubensiene.


la rascruce de drumuri
pe aici am venit
I-am ascultat pe prietenii de la Lonely Planet, care ne-au sfatuit sa mergem la munte in caz ca e urat afara. Bariera de noi e depasita la peste 2000 de metri si lasa loc soarelui bland care lumineaza toate cotloanele.

la paturica


un apus, prins dupa o goana nebuna pe plaja sa ajung la locul cu pricina

Petrecerea continua, cum ar spune unul dintre actorii mei preferati. Las Masca si Gigantes pe data viitoare caci ar mai fi lucruri de aratat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Impresii de toamna

AMERICA - bucata cu bucata (compendiu bilingv) II

Tara Bahtilor - the begining