Jurnal de expat

FRANTA Franta (Metz mai precis) era ultima tara de pe lista. Acuma gandindu-te unde e Luxemburgul in Europa, pot sa zic ca am trisat un pic cu atatea tari in 14 zile. In fine, povestea incepe si se termina foarte repede si are la baza principiul romanesc al variatiilor de temperatura: "una calda, una rece". Dupa o Spanie care te lasa fara respiratie, am vizitat o Franta care te lasa fara inspiratie (mi-a luat o luna de concentrare si pentru zece randuri). Am ajuns acolo manat de colegii francezi care mi-au ridicat Metzu in slavi: ca e plin de monumente, ca e arhitectura de neegalat, ca aia si ailalta. Acuma nu pot sa fiu suparat pe ei ca sunt mandri de tara lor, ci pe mine ca am pus botu la prostii. Catedrala si gara sunt lucrurile care pot sa-ti atraga atentia, dar nu pentru mai mult de jumatate de ora fiecare. Si alea, noroc cu nemtii, care i-au cotropit o vreme, ca de altceva nu au fost in stare intre timp. Bucataria franceza tipica: mancare putina, scumpa si cu nume de

Reciclarea e lege in Germania. Asta inseamna ca fiecare separa plasticu, metalu, sticla (pe culori - alba, maro si verde), hartia si gunoiul menajer. Saci iti da primaria si amenzi (daca nu te tii de plan) iti da echivalentul Garzii de Mediu, asa ca nu prea e loc de intors. Totu merge brici, numa ca din cand in cand am diverse dileme. Spre exemplu vroiam sa arunc o pereche de sosete rupte. Ei bine, unde? Metal si sticla? Hmmm, parca nu. Oare or avea mai mult de 50% poliester? Ca daca da, atuncea intra la plastic. Cine naiba m-a pus sa arunc etichetele? Solutia salvatoare mi-a venit cand am deschis frigiderul. Le-am pus intre doua felii de branza frantuzeasca, din asta imputzita si le-am clasificat drept gunoi menajer. Mai am boala pe ambalajele duale. Cand cumperi paine ti-o dau in punga, jumate de hartie, jumate din plastic. Pai bine frate, nu putea sa fie toata de un fel? Din cauza asta am program de rupt pungi in doua de fiecare data cand mananc paine. Acum ma plimb de vreo doua lun

SPANIA Sevilia a fost o plimbare de o zi si o amintire pentru o viata. Orasul din care acum ceva vreme Columb isi pornea calatoriile spre necunoscut (si unde are astazi mormantul) m-a cucerit instantaneu. Am vizitat mai intai pavilionul Spaniei contruit initial pentru World Fair in '92 si care gazduieste acum cateva ministere. Si pavilioanele altor tari dadeau bine in peisaj, dar tara gazda a avut grija sa straluceasca. Din cate am inteles, acolo s-a turnat o parte din cel de-al doilea episod din Razboiul Stelelor - sincer, nu imi amintesc desi am vazut filmul de mai multe ori. Catedrala a fost a doua in program. Ghidul portughez se tot lauda ca n-a vazut atata aur si argint in viata lui. Credeam ca se abereaza, dar m-am inselat. Sute de kilograme de aur si argint imbinate iscusit in arhitectura sau pur si simplu expuse sub forma de statui, sceptre si potire iti iau ochii cu stralucirea lor. I'm not easily impressed, dar de data asta cred ca am facut 90% din vizita cu gura casc

Portugalia Am aterizat seara pe la vreo 10 (ora locala) pe aeroportu Faro din Algarve (care, ulterior am aflat, e o denumire generica - „ma duc in Algarve” e ca si cum as zice „ma duc pe Litoral”). Algarve Nu stiu de ce aveam in cap Costa Brava pe care o vizitasem acum cativa ani. Cert este ca nu au nimic in comun. Dupa ce am depus cu autocarul turisti olandezi si nemti prin toate statiunile pret de vreo doua ore, deja ma gandeam serios sa iau prima barca spre Germania. Da, sunt carcotas. Dar dupa ce m-am uitat pe fetele colegilor de autocar am inteles ca nu sunt singur. Am impartasit cu fratii olandezi aceeasi consternare cand am vazut in fata receptiei un hotel de patru stele o pereche de pantaloni jegosi si rupi in fund. Ma rog, poate nu ma pricep eu la turism, poate erau atractia serii, poate erau simbolul hotelului (desi nu erau patru gauri in forma de stea), poate era vreu vestigiu de pe vremea maurilor (desi aia obisnuiau salvari, parca). In fine, am ajuns la Playa de la Rocha l

Vacanta asta am zis sa incerc sa vad ce iese. Macar sa vad cum e. Adevarul e ca a luat cam o luna de planificare (rezervari, research pe obiective, pregatiri diverse), dar in final cred ca a meritat (you'll be the judge of that). Si dupa cum am invatat la scoala si dupa aia cand m-am facut mare, povestea trebe sa fie structurata si potrivit de lunga, fiecare tara cu episodul ei. Asadar..... Germania Heidelberg Startul a fost in Germania, unde am vizitat intai Heidelberg-ul (castelul si orasul mai precis). Amandoua interesante si spectaculoase cu o gramada de istorie in spate. Baza militara americana si locul unde a trait si murit domnul de pe fosta bancnota de 50 de lei (A.I. Cuza pt cei care au deschis televizoarele mai tarziu) are ce sa ofere turistului. It’s a must plimbarea cu funicularul, unul dintre cele mai lungi din Europa din cate am inteles si unul dintre cele mai abrupte dupa cum am vazut la fata locului. Panorama orasului taiat in doua de raul Neckar e superba.

Asta era titlul interviului pe care Gene Simmons (basistul trupei KISS pentru cei care nu cunoaste) l-a acordat unei reviste de rock de prin State si sincer, s-a potrivit de minune cuconcertul trupei pe care l-am vazut de curand la Luxemburg. Locatia, mica, ca si tara si dupa cum declarau membrii trupei inainte de spectacol, e cea mai mica sala de concerte in care au concertat sau vor concerta vreodata. Din cauza asta imi era oarecum teama ca n-o sa se produca la capacitate. Totusi, americanii au facut un show complet: aruncatoare de flacari, chitare care lanseaza artificii, solouri cantate la 15 metri inaltime, sange fals, exercitii cu limba in mai multe directii etc, toate pe o muzica rock de calitate (pentru fanii genului). Am fost asa de incantat de spectacol, ca nici cand a luat foc din greseala niste prosoape, nu m-am prins ca nu facea parte din coregrafie pana n-au venit vreo trei ajutoare de pompier cu stingatoarele pe ele. Am ramas surprins cata vigoare mai aveau oamenii dupa

Am alergat ieri cu sufletul la gura sa fiu de la inceputul meciului cu Olanda, pe care l-am vazut impreuna cu alti prieteni romani. Nu sunt microbist de fel, dar cand joaca nationala imi fac timp sa ma uit. Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce asteptari aveam, pot doar sa zic ca ardeam de nerabdare sa le dau peste nas a doua zi la birou macaronarilor si mancatorilor de melci care m-au scos din pepeni toata saptamana cu “allez le bleu” si alte din astea. “Baaaaaaa, ce e asta baaaaa” a fost prima reactie a asistentei dupa 10 minute de joc. De fapt si a doua a fost cam la fel numai ca intre cele doua baaauri s-au mai intercalat diverse expresii referitoare la anumite organe si parti componente. Cine sunt astia de pe teren? O buna bucata am crezut ca s-a bagat Luxemburgu’ in locul nostru doar ca sa-i induca in oroare pe olandezi. Multumesc pe aceasta cale portocalei electronice care au facut tot ce a putut ca sa nu ne bata – au gresit pase, preluari, au lasat mingea afara, intr-un cuvint au

Primesc deunazi un mail dat de secretara departamentului. Cititi si nu va radeti. Inca. Nous avons le plaisir d'annoncer que la petite Lada est née hier à 14h22 exactement ! Elle pèse 2,770 Kg Jana et le bébé se portent bien Nous souhaitons beaucoup de bonheur à toute la famille ! Cum domne Lada? Ca pe masina? Ce tare e asta. Gaseam nume ciudate si in Romania, dara parca nu erau asa pitoresti ca si cel al fetitei uneia dintre colegele mele Jana din Cehia. Oare mai are si un al doilea prenume, ca aveau destule modele rusii. Te pomenesti ca o fi Niva 2L Turbo? Totusi, sa fi fost in locul lor, din mandrie nationala i-as fi zis Skoda si as fi pastrat doua variante pentru un al doilea prenume pentru dupa nastere: Fabia pana la trei kile jumate' si Octavia tot ce depaseste. Iti dai seama ca la 20 de ani (sau mai devreme) cand isi punea un cercel in buric, extensii de par si alte accesorii o intreba prietenu "Ce faci fata, te tunezi?". Gata, ma simt inspirat: cand oi fi in s

Intamplarea a facut sa ma aflu la inceputul acestui an in Koln in zilele Karnavalului [1] . Ma indreptam agale catre catedrala pe care planuiam sa o vizitez, cand au trecut pe langa mine in viteza doua asistente (in fuste scurte si cu tocuri) urmate la mica distanta de mai multi doctori cu masti chirurgicale pe fata, bonete pe cap si stetoscoape fluturand in vant. ¨Ori e vreo urgenta medicala si a ramas salvarea in pana la jumatea drumului ori se toarna vreun film cu bulina rosie pentru publicul voyeurist din Germania¨ mi-am zis in gand, urmarind cu privirea cum corpul medical lua o curba periculoasa pe prima strada la dreapta. Evident, n-am lasat misterul necercetat si m-am lansat imediat intr-o cursa stransa dar scurta. M-am trezit la urmatoare intersectie in mijlocul unei parade ciudate, colorate si zgomotoase care serpuia pe strazile din centrul orasului. Batranei in pragul pesiei purtand peruci blonde cu codite, barbati cu veste din doape de pluta impingand la masinute din carton,

Nu m-am mutat de multa vreme intr-un oras de la marginea Germaniei, marginea cu Luxemburgul si anume, astfel incat sunt intr-un continuu process de uimire. Redau in continuare una dintre experientele recente, cu adevarat ciudata pentru mine, chirias roman in tara berilor si a carnatilor cu varza. Vreo cateva seri la rand ma culcam cu caloriferele date la maxim, iar pe la miez de noapte ma trezeam intr-un frig de-mi scrasneau maselele. Injuram proprietara, sistemul nemtesc de incalzire centrala si pe mai cine imi aduceam aminte, puneam caciula pe cap, inca o haina pe mine si in doua trei ore adormeam la loc, clantanind usor din dinti. In final, am cedat nervos si i-am lasat proprietarei un billet in care o intrebam cat de respectuos puteam, care e cauza fenomenului de ‘racire globala’. Raspunsul a venit in aceeasi seara, tot sub forma de bilet varat pe sub usa. Centrala, nemteasca de felul iei, vine din fabrica programata ca noaptea sa tina temperatura cam la 17 grade [1] int